Pot să mă uit la probleme
pozitiv și găsesc soluții

Am fost intrebata cum este mai bine sa administrezi procesul de dezvoltare personala. Asa cum administrezi un proiect la job (cu obiective, deadline-uri, si eventual project manager), sau pe principiul ”vazand si facand”?

La începutul fiecărui an fac un soi de bilanț. Obiceiul bilanțului s-a format pe vremea când urmam schema de coaching numită Best Year Yet (găsiți aici detalii), în urmă cu ceva ani. Acum, trec în revistă anul care s-a încheiat, mă bucur de lucrurile realizate, de cele învățate

Ce am învățat anul trecut? În afară de tehnici NLP, spiritualitate budhistă și hindusă, organizări de vernisaje, medieri de conflicte și sisteme de motivare ”ieșite din cutie”… Am învățat că niciodată nu voi termina de învățat.

Este o poveste pe care o folosesc deseori când clientul are nevoie de metafore pentru a înțelege influența acțiunilor proprii asupra altora, când are nevoie să vadă cum, de fapt, e vorba de un întreg general din care facem cu toții parte. 

În numărul din noiembrie la revistei HR Manager, am semnat un articol numit ”Vechi și Nou în Managementul Talentelor”. Puteți citi/ descărca articolul aici. Am primit numeroase feedback-uri legate de necesitatea coachingului în strategia de dezvoltare organizațională, unele pro, altele contra.

Este un trend? Un proces? O metodă? Un scop în sine? Dacă ar fi să ne uităm la definiția dată de Robert Dilts în 2006, el spune: ”Coaching is a method of supporting change and focuses on defining and achieving goals of the client. Coaching as a support for the organization is a form of help for individuals and teams carrying out tasks as effectively as possible.”